Vara zglobie, toamna arămie

Timpul trece în mare grabă
sau poate noi trecem prin timp.
De-o să spunem îndată, degrabă,
că am trecut în alt anotimp.

Cu fenomene deosebite,
vânt, ploaie și ceață ne-om înfrunta.
Cu muncă multă, cu mâini muncite,
toamna cea dragă vom întâmpina.

Copiii vor merge din nou la școală,
după vacanța ce le-a fost dată.
Grea-i dimineața, când „Haide, scoală!”,
și pleci la ore cam dărâmată.

Dar îți revii, n-ai încotro,
că așa e viața alergătoare.
Ba e roz, ba e maro,
nu întotdeauna e într-o culoare.

Dar toamna vine, e pe coline,
se pregătește în arămiu.
Încă e vară și vântul bate,
iar eu îți spun pe-un ton hazliu:

Să-ți pregătești a ta pelerină.
Cum, ce culoare, crezi că contează?
Când toamna bogată cu ploi o să vină,
să fii pregătită și mintea să ai trează!

La noapte iar greierii vor ține concerte,
iar eu, somnoroasă, le voi asculta.
Parcă-s desprinse dintre coperte,
o carte de vară, a ta și... a mea.