Toamnă plumburie

Afară-i vreme plumburie,
De toamnă cam târzie.
Natura își pune pe chelie
O mare pălărie.

Își pregătește pelerina,
Dar e întrebătoare
Și înnorată îi e mina.
Unde-i veselul soare?!

O fi plecat pe alte căi
Sau după nori, departe.
Pe după munți și dupa văi
Lumina și-o împarte.

Simțim răcoarea tot mai mult,
Noroc de haine groase.
Eu, glasul toamnei îl ascult
Și trează stau, de șase.

Un gând bun, cu drag trimit,
Să nu pierdeți speranța!
S-aveți suflet liniștit
Și să visați… vacanța.

Oriunde am vrea acum să fim,
Hai să ne imaginăm!
Atâta timp cât noi trăim
Putem să și zburăm!